Frica nu alunga pericolul! Sa nu amanam consultul ginecologic.

Consultul ginecologic anual are ca scop mentinerea starii de bine a pacientelor prin preventia, diagnosticarea timpurie si urmarirea evolutiei in timp a afectiunilor ginecologice.

Cine efectueaza consultul ginecologic?

Consultul ginecologic este efectuat de catre un medic obstetrician- ginecolog intr-un cadru medical adecvat, respectiv in cabinetul medical special amenajat si dotat corespunzator.

Cum se desfasoara vizita la medicul ginecolog?

Vizita la medicul ginecolog implica stabilirea unei adevarate conexiuni intre medic si pacienta, iar aceasta relatie trebuie sa fie una calda si bazata pe incredere si respect reciproc. In primul rand trebuie stiut ca fiecare amanunt discutat in cabinetul medical in timpul consultului este confidential. Pentru o comunicare si o relatie sanatoasa medic – pacient este important ca pacienta sa ia parte la procesul decizional in ceea ce priveste conduita si tratamentul in cazul diverselor afectiuni.

Pe langa intrebarile care se adreseaza simptomelor specifice legate de starea de sanatate a pacientei, vor exista si o serie de intrebari legate de istoricul medical familial complet al acesteia. Dupa aflarea istoricului medical al pacientei, are loc examinarea ginecologica propriu zisa in cursul careia este evaluat pelvisul si, sa nu uitam, sanii. In plus cu ocazia consultului pacienta are posibilitatea sa discute cu medicul despre o paleta larga de subiecte precum: durerea pelvina, cicluri menstruale neregulate sau sangerari vaginale anormale, contraceptie, tulburari legate de premenopauza sau menopauza precum si eventuale disfunctii sexuale.

Cand se efectueaza consultul ginecologic?

Primul consult ginecologic ar trebui efectuat cat mai curand posibil dupa debutul vietii sexuale, iar consultul periodic, de rutina, se efectueaza anual.

Totusi exista o serie de evenimente care ar trebui sa determine orice femeie sa se prezinte la medicul ginecolog. Dintre acestea fac parte :

  • Durere la nivelul etajului abdominal inferior persistenta si recurenta
  • Durere la contactul sexual sau menstruatii dureroase
  • Orice sangerare vaginala anormala, inclusiv sangerarea vaginala aparuta in menopauza
  • Orice scurgere vaginala care provoaca mancarimi, durere etc. si este insotita de miros neplacut
  • Alegerea unei metode contraceptive
  • Dorinta de a obtine o sarcina sau monitorizarea unei sarcini in curs etc.

Deseori in timpul consultului ginecologic se discuta si se efectueaza screeningul pentru cancerul de col uterin, binecunoscutul test citologic Babes Papanicolau. Acesta consta in prelevarea de celule cervicale de la nivelul colului, care vor fi evaluate microscopic pentru depistarea precoce a unei astfel de afectiuni.

Consultul se va incheia prin discutarea si notarea concluziilor examenului ginecologic precum si prin formularea unor recomandari individualizate pentru fiecare pacienta in parte. In cazul pacientelor care au optat pentru efectuarea screeningului pentru depistarea precoce a cancerului de col uterin, rezultatele investigatiilor vor fi interpretate impreuna cu aceasta si vor fi insotite, de asemenea, de recomandarile necesare.

DR. NITA PAULA
medic specialist obstetrica-ginecologie

POLICLINICA ASTRA, Sibiu, la sediul nostru de pe str. Matei Millo, bloc 16
Programari la tel:  0269.206.204, 0269.233.016
Consultatii gratuite cu bilet de trimitere de la medicul de familie !

 

Pubertatea precoce

  1. Ce este pubertatea precoce?

Pubertatea precoce reprezinta aparitia caracterelor sexuale secundare la fete (aparitia pilozitatii pubiene si axilare, dezvoltarea glandei mamare, aparitia ciclului menstrual) inaintea varstei de 8 ani si la baieti (aparitia pilozitatii axilare si pubiene, dezvoltarea testiculilor) inaintea varstei de 9 ani. Aceasta afectiune este mai des intalnita la sexul feminin.

Exista insa si variante fiziologice ale dezvoltarii sexuale normale: telarha precoce – dezvoltarea izolata a glandei mamare la fetele mai mici de 3 ani,  adrenarha precoce – dezvoltarea pilozitatii axilare sau pubiene datorita unor hormoni secretati de glandele suprarenale in jurul varstei de 6-7 ani la fete si 7-8 ani la baieti, fara alte semne de dezvoltare pubertara.

  1. Cum se clasifica pubertatea precoce?

Pubertatea precoce se poate clasifica in: centrala sau completa, este cea mai des intalnita, in situatia in care are loc activarea prematura a axului hipotalamo-hipofizar care determina maturarea ovarului/testiculului cu secretie concomitenta de estrogeni/testosteron care sunt responsabili de aparitia semnelor clinice; si periferica sau incompleta (pseudopubertate precoce) cand exista o secretie ectopica de GnRH sau o secretie autonoma de hormoni steroizi periferici (gonadali sau suprarenalieni) la ambele sexe. Pubertatea precoce poate fi izosexuala cand apare feminizarea la sexul feminin si virilizarea la sexul masculin sau contrasexuala cand apare virilizare la sexul feminin si feminizare la sexul masculin.

  1. Care sunt principalele cauze?

Cauzele pubertatii precoce pot fi: constitutionala, idiopatica, cel mai adesea, mai rar tulburari ale sistemului nervos central: tumori, infectii, traumatisme, radiatii, expunerea la disruptori endocrini, cauze genetice: sindromul Prader Willi, Silver Russel, tumori secretante de estrogen/testosteron (testiculare, ovariene, adrenale), hiperplazia adrenala congenitala virilizanta, mancare contaminata cu estrogeni, hipotiroidismul sever etc.

Cel mai frecvent, o greutate corporala peste media varstei si consumul de alimente procesate care contin steroizi sexuali contribuie la aparitia pubertatii precoce.

  1. Cum se manifesta pubertatea precoce?

Primele semne in pubertatea precoce sunt dezvoltarea caracterelor sexuale secundare in ordinea aparitiei in pubertatea normala – la fete telarha (dezvoltarea glandelor mamare) urmata de pubarha (aparitia pilozitatii pubiene) si menarha (aparitia primei menstruatii)  iar la baieti cresterea volumului testicular e urmata de aparitia pubarhei. La ambele sexe se va instala gametogeneza; apare o crestere a inaltimii, a dezvoltarii somatice si a maturarii scheletice. Daca nu se va interveni terapeutic, aceasta dezvoltare rapida la nivel epifizar determina o crestere rapida in prima faza, urmata de inchiderea prematura a cartilajelor de crestere si compromiterea taliei finale. Acesta este paradoxul unui copil inalt comparativ cu ceilalti copii din generatia sa, care va ajunge un adult cu talie finala mica. Apar tulburari emotionale datorita imaturitatii intelectuale.

  1. Cum se poate diagnostica?

Daca parintii observa semne de maturitate, dezvoltarea glandei mamare la fetite si cresterea parului axilar sau pubian la fetite sau baieti este necesar sa se adreseze medicului pentru diagnosticul corect, si tratament de specialitate daca este cazul. Pentru a fi diagnosticata se efectueaza cateva teste paraclinice: dozari hormonale (estrogen, testosteron, LH (hormonul luteinizant), FSH (hormonul foliculo-stimulant)) care pot fi crescute dar pot fi si normale de aceea in unele cazuri se impun teste suplimentare, cum ar fi testul de stimulare cu un superagonist de GnRH solubil (triptorelin).

Radiografia de mana nondominanta poate pune in evidenta o varsta osoasa superioara varstei cronologice cu minim un an. Ecografia utero-ovariana la fetite e obligatorie, ea poate pune in evidenta un aspect de dezvoltare prematura a ovarelor si uterului. Se impune explorare imagistica CT sau RMN a regiunii hipotalamo-hipofizare.

  1. Care este tratamentul?

Tratamentul este dependent de cauza declansatoare. Astfel in cazul formatiunilor tumorale, se impune cura chirurgicala, urmata de la caz la caz de radio sau chimioterapie. Tratamentul cu analogi de gonadotropine (triptorelin) este tratamentul de electie, sigur si eficient care determina oprirea dezvoltarii pubertare pe perioada administrarii, urmand ca la intreruperea lui dezvoltarea pubertara sa se desfasoare fiziologic fara repercursiuni asupra fertilitatii. Este ideal ca atunci cand tratamentul se impune sa fie administrat cat mai devreme pentru a avea efectele dorite, impreuna cu abordarea unui stil de viata sanatos, activitate fizica zilnica si mentinerea unei greutati corporale in limite normale.

DR. SOFILCA IOANA
medic specialist endocrinologie

POLICLINICA ASTRA, Sibiu, la sediul nostru de pe str. Gr. Alexandrescu nr.1
Programari la tel:  0269.206.204, 0269.233.016
Consultatii gratuite de endocrinologie cu bilet de trimitere de la medicul de familie !

Prevenirea accidentului vascular cerebral prin ecografie doppler de vase cervico cerebrale

In Romania, accidentul vascular cerebral reprezinta prima cauza de invaliditate si a doua cauza de mortalitate in randul populatiei, iar un studiu recent care analizeaza evolutia bolii la noi in tara semnaleaza ca unu din sase romani va face un AVC.

  1. Ce este un accident vascular cerebral (AVC)?

Un AVC apare atunci cand tesutul cerebral este privat de oxigen si nutrienti din cauza intreruperii circulatiei sangelui. Lipsita de oxigen, materia cenusie moare dupa cateva minute si nu mai poate fi recuperata niciodata. Deteriorarea sau moartea celulelor provoaca o simptomatologie clara in partile corpului care sunt controlate de partile creierului afectate de accidentul vascular cerebral.

  1. Care sunt cauzele de aparitie ale unui AVC?

Bolile metabolice, in care exista hipercolesterol, sunt cel mai des implicate, deoarece prezinta riscul de tromboza sau embolie, care duce la infundarea unei artere. Printre principalele cauze ale AVC se numara stenozele carotidiene, adica ingrosarea peretelui vascular, datorita depunerilor de colesterol la nivelul vaselor de sange. Diagnosticarea si tratarea ateromatozei carotidiene din faza incipienta previne aparitia accidentului vascular cerebral. 

  1. Care e simptomatologia unui AVC?

Trebuie sa stim ca exista o fereastra limitata de timp in care pacientul poate beneficia de terapie. Identificarea cat mai rapida a semnelor si simptomelor cresc sansele pacientului de a ajunge sa fie tratat corect. De obicei, familia este cea care sesizeaza aceste modificari, colegii, prietenii sau persoanele din jur. Si pacientul le poate percepe uneori: tulburare de vorbire, asimetrie faciala, scadere de forta musculara la un brat, brusc instalata. Toate acestea sunt semnele unui accident vascular cerebral. Daca vedem aceste simptome, primul gest este sa chemam ambulanta si sa ducem pacientul cat mai rapid la spital.

  1. Care sunt optiunile de tratament in cazul unui accident vascular cerebral?

Un procent important de pacienti, pe langa tromboliza intravenoasa, necesita tratament endovascular de trombectomie. Daca tratamentul este aplicat corect, in prima perioada a ferestrei terapeutice, pacientul are sanse mari de recuperare, chiar de 100{d3aacce8c5b6e4e951294f6681e41713d0a20a076a351c067ca1f494e0853eee}. Pacientii tratati tardiv, au sanse mai mici de recuperare, iar cei care se prezinta la spital dupa cateva zile nu se mai recupereaza deloc. Tratamentul prin tromboliza intravenoasa se efectueaza in maxim 4,5 ore de la debut, daca pacientul nu prezinta contraindicatii. Daca pacientul prezinta ocluzia unui vas mare din creier, tromboliza nu este suficienta, fiind necesara aspiratia trombului din vas prin metode endovasculare in maxim 6 ore de la debut.

  1. Cum putem preveni un AVC?

Ecografia Doppler a arterelor cervicale este o metoda simpla, lipsita de pericole pentru pacient, care poate da foarte multe informatii despre arterele pacientului si despre modul cum circula sangele prin aceste artere, evidentiind riscul de accident vascular cerebral sau cauza unui accident vascular cerebral. Aceasta metoda este foarte utila pentru stabilirea tratamentului adecvat, medicamentos, uneori chirurgical sau  interventionist. Dopplerul cervico-cerebral, este o procedura sigura, nedureroasa, care foloseste ultrasunetele pentru a examina vasele care duc sange catre creier. La nivelul gatului, acestea sunt usor de vizualizat. Sunt 4 vase care duc sange catre creier: 2 artere carotid, care iriga partea anterioara a creierului si 2 artere vertebrale, care iriga partea posterioara a creierului. Dopplerul vaselor cerebrale permite vizualizarea fluxului de sange intracranian si a circulatiei cerebrale.

Recomand tuturor colegilor mei,  medici de familie, medici internisti, diabetologi si cardiologi sa indrume pacientii cu hipertensiune arteriala, hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie, diabet zaharat, obezitate, AVC sau AIT recent, boala coronariana sau fumatori pentru efectuarea de rutina a ecografiei Doppler la nivelul arterelor carotide si vertebrale si ecografiei Doppler transcranian pentru diagnosticarea stenozelor vaselor intracraniene. Diagnosticarea ateromatozei vaselor cerebrale si tratarea acesteia in faza incipienta, reduce semnificativ riscul de aparitie a unui AVC. Ca un sfat pentru pacienti, acestia trebuie sa aiba mai multa grija la stilul de viata, la modul de relationare, sa respecte indicatiile medicilor.  

DR. COSTEA SIMONA
medic specialist neurologie

POLICLINICA ASTRA, Sibiu, la sediul nostru de pe str. Gr. Alexandrescu nr.1
Programari la tel:  0269.206.204, 0269.233.016
Consultatii gratuite de neurologie cu bilet de trimitere de la medicul de familie !

Importanta screening-ului periodic

Screening-ul se refera la efectuarea unor teste in vederea diagnosticarii unor boli in stadii in care se pot vindeca. De asemenea, detectarea precoce si schimbarea stilului de viata pot reduce riscul avansarii bolii respective. In acest articol veti descoperi care sunt analizele uzuale ce definesc un screening obisnuit, precum si teste specifice menite sa depisteze anumite patologii.

Screeningul obisnuit
Testele de screening sunt individualizate, fiind recomandate de catre medic, dupa o discutie cu pacientul. Acesta va recomanda analize si teste in functie de anumiti factori, precum: varsta pacientului, sexul, antecedentele sale patologice si istoricul familial, precum si stilul de viata.
Astfel, un screening obisnuit ar trebui sa cuprinda:
Hemoleucograma – pentru depistarea anemiei, a unor posibile infectii si boli hematologice;
Transaminazele (TGP, TGO ) – pentru depistarea afectiunilor hepatice;
Creatinina serica – pentru evaluarea functiei renale;
Examen sumar de urina si sediment – pentru depistarea unor afectiuni ale aparatului urinar;
Determinarea profilului lipidic (colesterol total, HDL, LDL, trigliceride) – la fiecare 4-6 ani, dupa varsta de 20 de ani si mai des in functie de istoricul familial sau personal;
Determinarea glicemiei in vederea depistarii diabetului zaharat – la fiecare 3 ani, dupa varsta de 45 de ani sau mai des in functie de istoricul medical, personal si familial;
Masurarea tensiunii arteriale – in vederea depistarii hipertensiunii arteriale;
Calcularea indicelui de masa corporala – pentru depistarea obezitatii.

Tipuri de screening
In functie de sexul pacientului, se pot face diverse teste de screening pentru depistarea unor patologii specifice sexului masculin sau feminin.
Teste de screening pentru femei
Pentru sexul feminin, se recomanda screening-ul sanilor incepand cu varsta de 40 de ani. Exceptie fac pacientele cu rude de grad 1 sau 2 care au suferit de cancer mamar, la care se recomanda efectuarea screening-ului mai devreme.
De asemenea, pentru preventia cancerului de col uterin se efectueaza testul Babes- Papanicolau. Se recomanda efectuarea testului PAP la fiecare 3 ani, incepand cu varsta de 21 de ani sau la 3 ani de la inceperea vietii sexuale.
Pentru femeile cu varsta peste 65 de ani se recomanda osteodensitometria DEXA, in vederea depistarii osteoporozei.
Teste de screening pentru barbati
In ceea ce priveste sexul masculin, se recomanda determinarea PSA-ului (antigenul specific prostatic) dupa varsta de 50 de ani.
Teste de screening pentru ambele sexe
Pentru ambele sexe, incepand cu varsta de 45 de ani, se recomanda screening-ul pentru cancerul colorectal, prin efectuarea colonoscopiei, o data la fiecare 10 ani. Celor cu risc crescut, se recomanda mai des, la cel putin 5 ani.
In functie de stilul de viata al pacientului sau istoricul personal si familial, medicul mai poate recomanda alte analize in vederea screeningului periodic. Examenele medicale regulate sunt foarte importante. Acestea sunt menite sa depisteze anumite probleme de sanatate si sa impiedice evolutia acestora.

Mai multe informatii si sfaturi pentru sanatate oferite de dr. Arcomita Doina puteti afla aici.

DR. ARCOMITA DOINA
medic specialist medicina interna

POLICLINICA ASTRA, Sibiu, la sediul nostru de pe str. Gr. Alexandrescu nr.1
Programari la tel:  0269.206.204, 0269.233.016
Consultatii gratuite medicina interna cu bilet de trimitere de la medicul de familie !

Consultatii alergologice si spirometrii gratuite

Astmul bronsic este o patologie des intalnita in randul populatiei, iar luna Mai marcheaza, la nivel mondial, lupta cu aceasta boala. Sub deviza “Ai incredere! Respira corect!”, Dr Alina Mara, medic specialist alergologie si imunologie clinica in cadrul Policlinicii ASTRA,  vine in sprijinul pacientilor cu care sufera de astm bronsic si doreste sa atraga atentia publicului fata de gravitatea acestei afectiuni.

Astfel, in perioada 8-10 Mai, intre 14.00- 15.00, persoanele care sufera de afectiuni respiratorii pot beneficia, in baza unei programari prealabile, de consultatii alergologice si spirometrii gratuite.

Ochiul rosu

Ochiul rosu – este un termen general folosit atunci cand vasele de sange de la nivel ocular sunt dilatate sau in cazul prezentei sangelui la nivel subconjunctival. Iata mai jos cateva dintre afectiunile care pot reprezenta o cauza pentru hiperemia conjunctivala:

Conjunctivita

Conjunctivita reprezinta inflamatia conjunctivei (foita transparenta care acopera sclera – albul ochiului si partea posterioara a pleoapelor). Aceasta poate fi bacteriana, virala sau alergica. In conjunctivita bacteriana, pe langa hiperemie (roseata) conjunctivala, apar si alte acuze: secretie conjunctivala mucopurulenta, cu aglutinarea (lipirea) genelor, jena oculara, senzatie de corp strain, edem al pleoapelor, lacrimare usoara.

Spre deosebire de conjunctivita bacteriana, in conjunctivita virala secretia este seroasa, pacientul prezinta senzatie de arsura oculara, lacrimare, adenopatie preauriculara, edem palpebral, uneori prurit (mancarime). Apare frecvent in colectivitati, fiind foarte contagioasa.

In cazul conjunctivitelor bacteriene si virale, este foarte importanta respectarea regulilor de igiena personala pentru a preveni raspandirea infectiei. Unele dintre ele sunt autolimitante, altele necesita tratament cu antibiotic local.

Conjunctivita alergica apare la persoane cu teren atopic (istoric de rinita alergica) si nu numai. Simptomul cel mai suparator pentru pacient este pruritul ocular, alaturi de secretie apoasa, hiperemie conjunctivala, edem palpebral. Tratamentul se face, in functie de gravitate, cu lacrimi artificiale fara conservanti, picaturi cu antihistaminice si corticosteroizi.

Blefarita

Blefarita reprezinta inflamatia marginii libere a pleoapelor, afectand baza genelor sau orificiile prin care se elimina secretia lipidica lacrimala. Pacientul prezinta cruste asemanatoare cu matreata la nivelul bazei genelor, senzatie de corp strain si de arsura oculara. Tratamentul consta in igiena riguroasa a pleoapelor, comprese sterile caldute, unguente antiinflamatorii si antibiotice aplicate local.

Glaucomul

Glaucomul afecteaza nervul optic, provocand leziuni ireversibile ale fibrelor nervoase. Atacul de glaucom se produce atunci cand presiunea intraoculara atinge valori foarte mari prin obstruarea drenarii lichidului din camera anterioara a ochiului. Pacientul prezinta scaderea vederii, durere oculara severa, hiperemie conjunctivala intensa, cefalee, halouri in jurul surselor luminoase, greata, varsaturi. Aceasta conditie este o urgenta medicala deoarece pacientul isi poate pierde vederea fara tratament instituit imediat.

Iridociclita

Iridociclita reprezinta inflamatia portiunii anterioare a ochiului (iris si corp ciliar). Aceasta poate fi de cauza infectioasa (infectii oculare sau extraoculare), alergica, post-traumatica, asociata cu boli de sistem (sarcoidoza, artrita reumatoida, poliartrita, spondilita anchilopoetica) sau idiopatica atunci cand nu se cunoaste cauza. Pe langa hiperemia conjunctivala, pacientul prezinta durere oculara, sensibilitate la lumina, scaderea vederii variabila, lacrimare. Foarte importanta este depistarea cauzei si instituirea tratamentului pentru a preveni recidiva si aparitia complicatiilor – cataracta, glaucom, dezlipire de retina.

Keratitele

Keratitele sunt afectiuni care ameninta prognosticul vizual prin modificarile corneene care pot implica axul vizual. Keratita reprezinta inflamatia corneei si poate fi de natura infectioasa (virala, bacteriana, fungica, parazitara) sau noninfectioasa. Simptomele intalnite la pacientul cu keratita sunt: fotofobie (sensibilitate la lumina), durere oculara, scaderea acuitatii vizuale, hiperemie conjunctivala, hiperlacrimare insotite sau nu de secretie mucopurulenta sau seroasa. In prezenta acestora pacientul trebuie sa se adreseze de urgenta medicului oftalmolog.

De asemenea exista si alte afectiuni corneene care pot determina ochi rosu: eroziunea corneana, corpul strain cornean. Atitudinea potrivita este prezentarea de urgenta la medic pentru extragerea corpului strain cornean si tratamentul adecvat.

Preventie: pentru a preveni eroziunile corneene si patrunderea corpilor straini intraocular este necesar sa purtam ochelari de protectie de fiecare data cand suntem implicati in activitati cu risc de accidentare (gradinarit, manipularea flexului, etc).

Hemoragia subconjunctivala 

Hemoragia subconjunctivala se observa ca o pata rosie la nivel ocular. Nu este dureroasa, poate aparea spontan sau posttraumatic. Hemoragiile repetate pot ascunde anumite afectiuni sistemice (diabet zaharat, hipertensiune arteriala), de aceea acesti pacienti trebuie sa se prezinte la medic. Hemoragia subconjunctivala se resoarbe fara tratament.

Pe langa aceste afectiuni, inrosirea ochiului poate fi cauzata si de oboseala excesiva, lucrul indelungat in fata calculatorului, expunerea la diversi iritanti (praf, fum de tigara, poluare, substante chimice).

Lentile de contact

In cazul persoanelor purtatoare de lentile de contact, atunci cand se constata inrosirea ochiului, trebuie indepartata lentila si curatata. Daca roseata persista, se va intrerupe portul lentilelor de contact pentru una-doua zile. In cazul in care apar si alte simptome (scadere de vedere, secretii, durere, lacrimare) sau roseata nu dispare, pacientul trebuie sa se adreseze medicului oftalmolog pentru un examen complet.

Cu toate ca roseata oculara poate sa apara in foarte multe afectiuni benigne, care nu dau complicatii oculare, in prezenta durerii oculare, a scaderii de vedere si a altor simptome generale, este indicat un consult de specialitate. De cele mai multe ori, un consult efectuat la timp, intr-un stadiu cat mai incipient al bolii, previne aparitia complicatiilor, uneori ireversibile.

DR. AGAPE VIOLETA
medic specialist oftalmologie

POLICLINICA ASTRA, Sibiu, la sediul nostru de pe str. Gr. Alexandrescu nr.1
Programari la tel . 0269.206.204, 0269.233.016
Consultatii gratuite in baza biletului de trimitere de la medicul de familie !

Scroll to top